Treceți la conținutul principal

HORMONI

 Hormonul este o substanță biochimică care transmite informații de la un organ sau țesut la altul, fiind secretată de glandele endocrine sau de alte țesuturi, care stimulează și coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism. Spre deosebire de sistemul nervos unde informațiile de la centru (creier sau măduva spinării) impusurile nervoase se propagă prin prelungirile axonice sau dentritice cu o viteză mare ce durează fracțiuni de secundă, informațiunile transmise pe cale hormonală sunt mai lente, unele ca de exemplu în cazul adrenalinei care durează secunde, pe când în cazul celorlalți hormoni durează zile, până ce informațiile ajung la organul sau țesutul țintă. De la această regulă fac o excepție hormonii tisulari (produși de țesuturi), hormoni ca: histamina, serotonina, sau prostaglandinele, care sunt produși direct de parenchimul organului țintă. 

Hormonii au fost descoperiți pe la începutul secolului XX, termenul de hormon a fost pentru prima oară folosit în anul 1905 de psihologul englez Ernest Starling (1866 - 1927). 

Hormonii sunt substanțe care acționează pe anumite organe țintă, ce au receptori speciali în membrana celulară care leagă moleculele hormonului respectiv, unde hormonii declanșează o serie de reacții biochmice, pătrunzând prin membrana celulară ajungând în citoplasmă, respectiv în nucleul celulei. Hormonii din organismul animal sunt produși și de glandele endocrine: hipofiză, epifiză, tiroidă, paratiroidă, pancreas, glandele suprarenale cu corticosuprarenala și insulele Langerhans, gonadele sau glandele genitale. Denumirea de glande endocrine sau glande cu secreție internă se datorează faptului că hormonii produși de glandele respective se varsă direct în sânge fiind transportați pe calea sanguină la organul țintă.

 Hormonii produși de plante se numesc fitohormoni (au de exemplu un nucleu format din o grupare fenolică și steroidă) și asemănător hormonilor produși de organismul animal, acționează la distanță fiind suficient o cantitate foarte mică de ordinul nanogramelor. Știința care se ocupă cu studiul glandelor endocrine și hormonilor se numește endocrinologie, iar medicul care lucrează în această ramură endocrinolog. 

Clasificare hormonilor in functie de raza de actiune:

-Hormoni locali: autocrini si paracrini

-Hormoni endocrini 

-Neurohormoni 

Hormonii autocrini 

Hormonii autocrini sunt sintetizati si secretati de catre o celula in spatiul extracelular, actionand ca mesager asupra aceleiasi celule. In acest caz celula tinta si celula secretoare reprezinta defapt aceasi celula.


Clasificarea hormonilor o găsiți aici: wiki/Hormon


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sisteme biologice

 Un sistem poate fi definit ca un ansamblu de elemente biologice identice sau diferite, unite prin conexiuni într-un întreg. Deci, un sistem apare ca un ansamblu, astfel încât conexiunile și funcțiile elementelor (subsistemelor) componente concură la menținerea și îndeplinirea funcțiilor întregului, din punct de vedere al relațiilor cu mediul (deci cu alte sisteme), sistemele pot fi:  -izolate -închise - deschise.  Sistemele izolate = nu realizează schimb material și energetic cu mediul, nu există în natură, ci sunt doar postulate teoretic.  Sistemele închise = realizează doar schimb energetic. Exemplu: un vas închis ermetic face schimb de caldură cu mediul exterior (cedează sau acceptă căldură). În natură nu se găsesc sisteme absolut închise. Sistemele deschise = realizează cu mediul, atât schimburi materiale, cât și energetice. Exemplu: un izvor realizează schimb energetic cu atmosfera și schimb material cu mediu. Practic, toate sistemele din natură, fie lipite de viață (un bazin c

Celula

  Celula   este unitatea de bază structurală, funcțională și genetică a tuturor   organismelor   vii. Aceasta a fost descoperită de către   Robert Hooke   și este unitatea funcțională a tuturor organismelor vii cunoscute. Este cea mai mică unitate de viață, care poate fi clasificată ca o vietate și este adesea numită bloc de viață.   Unele organisme, cum ar fi cele mai multe   bacterii , sunt unicelulare (constau dintr-o singura celula). Alte organisme, cum ar fi oamenii, sunt multicelulare. Un om are aproximativ 100  bilioane  sau 10 14  celule; dimensiunea tipică a celulei este de 10  µm , iar masa tipică celulei este de 1 nano gram . Cea mai lungă celulă umană este de aproximativ 135 µm și se găsește în cornul anterior din  măduva spinării  în timp ce celulele granulare din  cerebel , cele mai mici, pot avea circa 4 µm. Cea mai lunga celulă poate ajunge de la degetul de la picior la partea inferioară a  trunchiului cerebral . Cele mai mari celule cunoscute sunt celulele de ou de st

Membrană celulară. Receptori membranari.

 Celulele din organism genereaza si primesc informatii care le modifica starea functionala. In cazul celulelor alaturate, informatiile se transmit prin sisteme specifice, de cuplaj intercelular. In cazul celulelor care nu stabilesc contacte directe, informatia circula prin intermediul unor semnale chimice produse de celule “sursa”, care ajung in mediul extracelular si isi exercita actiunea asupra celulelor “tinta”. Mesagerii primari (mesageri de ordinul I, liganzi extracelulari) constituie un ansamblu de substante biologic active care sunt recunoscute si interactioneaza cu receptorii specifici din membrana sau din interiorul celulei tinta.  In raport cu originea lor, mesagerii primari pot fi:  -endogeni - produsi de structuri apartinand organismului;  -exogeni - agentii farmacologici.  In functie de natura  chimica exista: -mesageri primari  liposolubili - strabat bistratul lipidic membranar, patrund in celula unde se leaga de: - receptori citoplasmatici (ex. Hormoni steroizi) -recep