Un sistem poate fi definit ca un ansamblu de elemente biologice identice sau diferite, unite prin conexiuni într-un întreg. Deci, un sistem apare ca un ansamblu, astfel încât conexiunile și funcțiile elementelor (subsistemelor) componente concură la menținerea și îndeplinirea funcțiilor întregului, din punct de vedere al relațiilor cu mediul (deci cu alte sisteme), sistemele pot fi:
-izolate
-închise
- deschise.
Sistemele izolate = nu realizează schimb material și energetic cu mediul, nu există în natură, ci sunt doar postulate teoretic.
Sistemele închise = realizează doar schimb energetic. Exemplu: un vas închis ermetic face schimb de caldură cu mediul exterior (cedează sau acceptă căldură). În natură nu se găsesc sisteme absolut închise.
Sistemele deschise = realizează cu mediul, atât schimburi materiale, cât și energetice. Exemplu: un izvor realizează schimb energetic cu atmosfera și schimb material cu mediu. Practic, toate sistemele din natură, fie lipite de viață (un bazin cu apă, un nor), fie vii, fac parte din această categorie.
Sistemele biologice se caracterizează printr-un schimb permanent de substanță și energie cu mediu. Substanța și energia sunt două componente din care este alcătuit Universul.
Sistemele biologice deschise se deosebesc de cele nebiologice printr-o serie de însușiri deosebit de importante din punct de vedere ecologic:
- evoluția;
- caracterul informaţional;
- integralitatea;
- echilibrul dinamic;
- programul;
- autoreglarea.
Caracterul informational al sistemelor biologice
Sistemele biologice sunt capabile sa recepționeze, să prelucreze, să acumuleze informaţiile primite din mediu şi la rândul lor să transmită către alte sisteme în scopul asigurării integrării lor în mediu sau în determinarea acţiunilor destinate transformării mediului.
Comentarii
Trimiteți un comentariu