Treceți la conținutul principal

Membrană celulară. Receptori membranari.

 Celulele din organism genereaza si primesc informatii care le modifica starea functionala. In cazul celulelor alaturate, informatiile se transmit prin sisteme specifice, de cuplaj intercelular. In cazul celulelor care nu stabilesc contacte directe, informatia circula prin intermediul unor semnale chimice produse de celule “sursa”, care ajung in mediul extracelular si isi exercita actiunea asupra celulelor “tinta”. Mesagerii primari (mesageri de ordinul I, liganzi extracelulari) constituie un ansamblu de substante biologic active care sunt recunoscute si interactioneaza cu receptorii specifici din membrana sau din interiorul celulei tinta. 

In raport cu originea lor, mesagerii primari pot fi: 

-endogeni - produsi de structuri apartinand organismului; 

-exogeni - agentii farmacologici. 

In functie de natura  chimica exista:

-mesageri primari  liposolubili - strabat bistratul lipidic membranar, patrund in celula unde se leaga de: - receptori citoplasmatici (ex. Hormoni steroizi) -receptori nucleari (ex. hormonii tiroidieni).

-mesageri primari hidrosolubili - nu pot strabate membrana, fixandu-se pe receptorii membranari (ex. hormonii polipeptidici).    

Receptorii membranari = structuri complexe macromoleculare care capteaza, amplifica si moduleaza informatia primita de la mesagerii primari. 

Caracteristici structurale comune tuturor receptorilor membranari:

 -un situs extern de recunoastere si de ancorare a ligandului; 

-o regiune hidrofoba care fixeaza  receptorul in stratul lipidic al membranei; 

-un situs de activitate care interactioneaza cu alte proteine de semnalizare, fie  membranare, fie din interiorul celulei. 

Partile componente sunt sintetizate in ribozomi, sunt asamblate la nivelul membranei si degradate la nivelul lizozomilor. Receptorii sunt, in general, proteine glicozilate, care prezinta o structura subunitara si se caracterizeaza printr-o mobilitate deosebita in ul membranei. In prezenta ligandului specific, receptorii pot “conglomera” in zone cu “sensibilitate maxima”, iar in absenta acestuia se pot raspandi difuz pe suprafata celulei.


Accesați pagina și sintetizați informațiile de aici: wikipedia


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sisteme biologice

 Un sistem poate fi definit ca un ansamblu de elemente biologice identice sau diferite, unite prin conexiuni într-un întreg. Deci, un sistem apare ca un ansamblu, astfel încât conexiunile și funcțiile elementelor (subsistemelor) componente concură la menținerea și îndeplinirea funcțiilor întregului, din punct de vedere al relațiilor cu mediul (deci cu alte sisteme), sistemele pot fi:  -izolate -închise - deschise.  Sistemele izolate = nu realizează schimb material și energetic cu mediul, nu există în natură, ci sunt doar postulate teoretic.  Sistemele închise = realizează doar schimb energetic. Exemplu: un vas închis ermetic face schimb de caldură cu mediul exterior (cedează sau acceptă căldură). În natură nu se găsesc sisteme absolut închise. Sistemele deschise = realizează cu mediul, atât schimburi materiale, cât și energetice. Exemplu: un izvor realizează schimb energetic cu atmosfera și schimb material cu mediu. Practic, toate sistemele din natură, fie lipite de viață (un bazin c

Celula

  Celula   este unitatea de bază structurală, funcțională și genetică a tuturor   organismelor   vii. Aceasta a fost descoperită de către   Robert Hooke   și este unitatea funcțională a tuturor organismelor vii cunoscute. Este cea mai mică unitate de viață, care poate fi clasificată ca o vietate și este adesea numită bloc de viață.   Unele organisme, cum ar fi cele mai multe   bacterii , sunt unicelulare (constau dintr-o singura celula). Alte organisme, cum ar fi oamenii, sunt multicelulare. Un om are aproximativ 100  bilioane  sau 10 14  celule; dimensiunea tipică a celulei este de 10  µm , iar masa tipică celulei este de 1 nano gram . Cea mai lungă celulă umană este de aproximativ 135 µm și se găsește în cornul anterior din  măduva spinării  în timp ce celulele granulare din  cerebel , cele mai mici, pot avea circa 4 µm. Cea mai lunga celulă poate ajunge de la degetul de la picior la partea inferioară a  trunchiului cerebral . Cele mai mari celule cunoscute sunt celulele de ou de st