Treceți la conținutul principal

COMUNICAREA CELULARĂ ESTE CHEIA VIEȚII?

 Cercetatorii au descoperit un mecanism de comunicare intercelulara care explica in ce fel sistemele biologice si actiuni – cum ar fi bataile inimii – functioneaza corect in majoritatea timpului. Practic, celulele noastre comunica ca in jocul „telefonul fara fir”.

Descoperirea ne lamureste asupra interactunii intre celule si sugereaza ca, in cazul celor canceroase, ar putea fi vorba despre „o comunicare defectuoasa”.

Studiul a fost realizat de către cercetatori de la Oregon State University și Purdue University și sprijinit de către National Science Foundation și Simons Foundation.

Se stie ca celulele au diferite abilitati senzoriale, care stau la baza functionarii lor: capacitatea de a simti lumina, caldura, semnalele nervoase, substantele chimice etc. Conform studiului, o singura celula poate sa nu recunoasca un stimul, dar cand numarul lor creste, cresc si sansele ca stimulul sa fie identificat.

Bo Sun, profesor asociat la College of Science de la Oregon State University, spune că în cazul celulelor individuale, acestea nu înțelege întotdeauna corect mesajul, procesele senzoriale devin confuze și astfel apar greseli. Dar, ca peste tot, unde-s multi puterea creste, iar capacitatile senzoriale colective creeaza posibilitatea unui raspuns corect. „Comunicarea colectiva este cheia vietii.”

Comunicarea si colaborarea intre genereaza un raspuns de obicei corect. Celulele canceroase, insa, nu sunt foarte buni comunicatori. Ele rezista procesului de comunicare colectiva si cand suficient astfel de celule apar, acest proces slabeste si se intrerupe.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sisteme biologice

 Un sistem poate fi definit ca un ansamblu de elemente biologice identice sau diferite, unite prin conexiuni într-un întreg. Deci, un sistem apare ca un ansamblu, astfel încât conexiunile și funcțiile elementelor (subsistemelor) componente concură la menținerea și îndeplinirea funcțiilor întregului, din punct de vedere al relațiilor cu mediul (deci cu alte sisteme), sistemele pot fi:  -izolate -închise - deschise.  Sistemele izolate = nu realizează schimb material și energetic cu mediul, nu există în natură, ci sunt doar postulate teoretic.  Sistemele închise = realizează doar schimb energetic. Exemplu: un vas închis ermetic face schimb de caldură cu mediul exterior (cedează sau acceptă căldură). În natură nu se găsesc sisteme absolut închise. Sistemele deschise = realizează cu mediul, atât schimburi materiale, cât și energetice. Exemplu: un izvor realizează schimb energetic cu atmosfera și schimb material cu mediu. Practic, toate sistemele din natură, fie lipite d...

Celula

  Celula   este unitatea de bază structurală, funcțională și genetică a tuturor   organismelor   vii. Aceasta a fost descoperită de către   Robert Hooke   și este unitatea funcțională a tuturor organismelor vii cunoscute. Este cea mai mică unitate de viață, care poate fi clasificată ca o vietate și este adesea numită bloc de viață.   Unele organisme, cum ar fi cele mai multe   bacterii , sunt unicelulare (constau dintr-o singura celula). Alte organisme, cum ar fi oamenii, sunt multicelulare. Un om are aproximativ 100  bilioane  sau 10 14  celule; dimensiunea tipică a celulei este de 10  µm , iar masa tipică celulei este de 1 nano gram . Cea mai lungă celulă umană este de aproximativ 135 µm și se găsește în cornul anterior din  măduva spinării  în timp ce celulele granulare din  cerebel , cele mai mici, pot avea circa 4 µm. Cea mai lunga celulă poate ajunge de la degetul de la picior la partea inferioară...

HORMONI

  Hormonul este o substanță biochimică care transmite informații de la un organ sau țesut la altul, fiind secretată de glandele endocrine sau de alte țesuturi, care stimulează și coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism. Spre deosebire de sistemul nervos unde informațiile de la centru (creier sau măduva spinării) impusurile nervoase se propagă prin prelungirile axonice sau dentritice cu o viteză mare ce durează fracțiuni de secundă, informațiunile transmise pe cale hormonală sunt mai lente, unele ca de exemplu în cazul adrenalinei care durează secunde, pe când în cazul celorlalți hormoni durează zile, până ce informațiile ajung la organul sau țesutul țintă. De la această regulă fac o excepție hormonii tisulari (produși de țesuturi), hormoni ca: histamina, serotonina, sau prostaglandinele, care sunt produși direct de parenchimul organului țintă.  Hormonii au fost descoperiți pe la începutul secolului XX, termenul de h...